După cum se știe, activitatea colecționismului în România, nu este de dată recentă, aceasta fiind practicată încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cea mai elocventă dovadă fiind colecția de artă europeană a baronului Samuel von Brukenthal (1721-1803) colecție transformată în 1817 în muzeu public.
Colecțiile unor remarcabili oameni de cultură, medici, politicieni ai secolului al XIX- lea, au format nucleul primelor muzee, iar dezvoltarea continuă a colecționismului românesc a contribuit inevitabil la îmbogățirea și diversificarea patrimoniului național mobil (colecția Dona, colecția Krikor Zambaccian, colecția Elena și Anastasie Simu). În felul acesta o parte din aceste colecții au fost ferite de o posibilă risipire sau deteriorare în timp.
Au existat și situații când, pe lângă obiecte, colecționarul a donat și un imobil – pentru ca acestea să fie expuse permanent, în felul acesta creându-se de fapt un muzeu în toată regula.
Așa s-a întâmplat în anii 60 ai secolului XX, când distinsul medic Gheorghe Vintilă (1898-1978) dona o valoroasă colecție de artă românească modernă (pictură și sculptură) împreună cu fosta casa părintească, comunei Topalu. Donația a fost făcută în memoria părinților săi Dinu și Sevasta Vintilă, învățători ai localității, de numele cărora este legată construirea, în 1920, a primei școli primare din sat.
Același gest nobil îl va face în 2015 și reputatul medic ieșean, Hortensiu Aldea, care donează autorităților prahovene, casa părintească, aflată în Ploiești, împreună cu o importantă colecție de artă (pictură, sculptură, mobilier), aceasta devenind secție a Muzeului Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”.
Casa-muzeu este dedicată memoriei tatălui său, avocatul Aldea N. Neagoe (1908-1983) deținut politic al regimului comunist între 1949-1957.
Neagoe Aldea s-a născut în 1908, într-o familie de mocani din Săcelele Brașovului.
Neagoe a urmat cursurile facultății de drept din cadrul universității București, după absolvire fiind primit în baroul Prahova. În timpul celui de-al doilea război mondial, a participat la luptele de pe frontul de Est, cu gradul de căpitan de artilerie, fiind decorat pentru meritele sale de pe frontul de la Țiganca și în cucerirea Odesei.
Schimbările politice, care au urmat sfârșitului celui de-al doilea război mondial, au dus în 1947 la excluderea din baroul Prahova și în 1949 la arestarea sa (fără motive întemeiate), devenind astfel un simplu muncitor, stabilindu-i-se domiciliul forțat la Râmnicu Sărat timp de 8 ani. Abia în 1972 îți va recăpăta dreptul de a profesa din nou ca jurist.
Date privind amplasamentul și arhitectura imobilului.
Casa-muzeu este situată pe strada Văleni, la numărul 93, în fosta mahala Sf. Spiridon. Construcția datează de la începutul secolului al XX-lea, realizată într-un stil arhitectural de tranziție între artnouveau și neoclasic. În 1920 familia Aldea cumpără acest imobil de la colonelul Grigore Zoiade, iar în 1946 este moștenit de fiul Neagoe, care va rămâne aici cu familia sa până în 1972, când recăpătându-și dreptul de a profesa ca jurist, a avut posibilitatea să se mute într-un alt imobil.
Colecția de pictură, sculptură și artă decorativă.
Colecția de artă adăpostită în această casă-muzeu propune privitorului o călătorie imaginară, o incursiune culturală originală în epoci și locuri diferite, de la arta academistă ieșeană la cea recentă, precum și piese de artă decorativă și mobilier de proveniență europeană.
De pe simezele încăperilor luminoase ni se înfățișează misterioase și necunoscute personaje realizate de Emanoil Bardasare (1850–1935), C. D. Stahi (1844–1920) și A. D. Atanasiu, trei personalități artistice ieșene, atât prin aportul pe care l-au adus în creația artistică, cât și prin activitatea didactică pe care au avut-o în crearea, susținerea și promovarea învățământului artistic românesc.
În holul central privitorul este întâmpinat parcă de însăși proprietarii casei, care ne zâmbesc nostalgic din frumoase portrete realizate de Henri Catargi (1894-1963), Dan Hatmanu (1926-2018), Traian Brădean (1927-2013).
Pe simezele camerei destinată, pe vremuri sufrageriei acum se află numeroase portrete semnate de importanți pictori români ai secolului XX: Ștefan Dimitrescu (1886-1933), Hans Eder (1883-1955), Costin Petrescu (1872-1954), Alexandru Ciucurencu (1903-1977), Samuel Mützner (1884-1959), Constantin Piliuță (1929-2003), Eustațiu Stoenescu (1884-1957) etc.
Sala a treia este dedicată naturii statice și peisajului ieșean, o explozie de culoare, un contrast armonios între stilurile pictorilor: Otto Briese (1889-1963), Ștefan Boușcă (1914-1991), Nutzi Acontz (1894-1957), Costache Agafiței (1909-2002), Mihai Cămăruț (1904-1981), Victor Mihăilescu-Craiu (1908-1981), Nicolae Popa (1901-1962) etc.
Noua generație de artiști ieșeni, este reprezentată prin: Ion Gânju (1942-2004), Zamfira Bârzu (n. 1964), Manuel Mănăstireanu (n. 1973), Marcel Pavel (n. 1949), Florin Petrachi (n. 1988), Daniela Grapă (n. 1977), Felix Aftene (n.1972) etc.
Colecția cuprinde lucrări de sculptură semnate: Marcel Guguianu, Constantin Marinete, Doru Andri.
Colecția se materializează și prin obiectele decorative și de mobilier, care descriu parfumul unei epoci trecute, a unei Românii interbelice, a unei generații cosmopolite, dar mai ales a casei părintești. Piesele de mobilier sunt realizate în stilurile: Napoleon al III-lea, de inspirație Boulle, Florentin și Louis al XVI-lea.